Dex extenuare

EXTENUÁRE, extenuări, s. f. Acțiunea de a (se) extenua și rezultatul ei; stare de slăbiciune extremă a corpului; istovire, epuizare. [Pr.: -nu-a-] – V. extenua.

EXTENUÁRE s.f. Stare de extremă slăbiciune a corpului; istovire. [< extenua].

EXTENUÁRE s. epuizare, istoveală, istovire, secătuire, sfârșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire, (înv. și reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (Stare de totală ~.)

extenuáre s. f. (sil. -nu-a-), g.-d. art. extenuării (sil. -nu-ă-); pl. extenuări

EXTENUÁ, extenuez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare.

A EXTENUÁ ~éz tranz. A face să se extenueze. /<fr. exténuer, lat. extenuare

A SE EXTENUÁ mă ~éz intranz. A pierde toată forța și energia, ajungând într-o stare de slăbire totală; a se epuiza; a se istovi; a se consuma. [Sil. -nu-a-] /<fr. exténuer, lat. extenuare

EXTENUÁ vb. I. tr., refl. A (se) obosi tare, a (se) istovi. [Pron. -nu-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uând. [< fr. exténuer, cf. lat. extenuare < tenuis – slab].

EXTENUÁ vb. refl., tr. a (se) obosi foarte tare, a (se) epuiza (3). (< fr. /s'/exténuer, lat. extenuare)

EXTENUÁ vb. a epuiza, a frânge, a istovi, a seca, a secătui, a sfârși, a slei, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. si Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.)

extenuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. extenuéz, 3 sg. și pl. extenueáză, 1 pl. extenuăm (sil. -nu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. extenuéze (sil. -nu-e-); ger. extenuând (sil. -nu-ând)