EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. – Din fr. extincteur, lat. extinctor, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXTINCTÓR, -OÁRE adj., s.n. (Aparat) pentru stingerea incendiilor; stingător. [< fr. extincteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXTINCTÓR, -OÁRE I. adj. care are proprietatea de a stinge. II. s. n. stingător de incendii. (< fr. extincteur, lat. extinctor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXTINCTÓR s. v. stingător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
extinctór adj. m. (sil. -tinc-), pl. extinctóri; f. sg. și pl. extinctoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
extinctór s. n. (sil. -tinc-), pl. extinctoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXTINCTÓR ~oáre n. Aparat pentru stingerea incendiilor; stingător. [Sil. ex-tinc-tor] /<fr. extincteur, lat. extinctor, ~oris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink