EXTÍNCȚIE, extincții, s. f. Stingere, slăbire (a unei acțiuni, a unei oscilații etc.). ♦ Micșorare sau anulare a intensității unui fascicul de lumină. [Var.: extincțiúne s. f.] – Din fr. extinction.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXTÍNCȚIE s.f. (Rar) Stingere, slăbire (a unei acțiuni, a unei oscilații etc.); dispariție totală. [Gen. -iei, var. extincțiune s.f. / cf. fr. extinction].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXTÍNCȚIE s. f. stingere, slăbire (a unei acțiuni, oscilații etc.) ◊ micșorare, anulare a intensității unui fascicul de lumină. ◊ (fig.) stingere a vieții, moarte. (< fr. extinction, lat. exstinctio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXTÍNCȚIE s. v. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
extíncție s. f. (sil. -tinc-ți-e), art. extíncția (sil. -ți-a), g.-d. art. extíncției; pl. extíncții, art. extíncțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink