EXTRAVAGÁNT, -Ă, extravaganți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat, bizar. – Din fr. extravagant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXTRAVAGÁNT, -Ă adj. Care dorește, care caută să iasă din comun; bizar, fantastic, excentric. ♦ Neobișnuit, ciudat. [< fr. extravagant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXTRAVAGÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care caută cu orice preț să iasă din comun; excentric. ◊ bizar, neobișnuit. (< fr. extravagant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXTRAVAGÁNT adj. v. neobișnuit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Extravagant ≠ ordinar
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
extravagánt adj. m., pl. extravagánți; f. sg. extravagántă, pl. extravagánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXTRAVAGÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care depășește limitele bunului simț; ieșit din comun; neobișnuit; excentric. Idei ~te. Îmbrăcăminte ~tă. 3) și substantival (despre persoane) Care șochează prin felul său de a fi; bizar; ciudat; neobișnuit. /<fr. extravagant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink