EXTRAVAGÁNȚĂ, extravaganțe, s. f. Purtare, ținută, atitudine ieșite din comun; faptă lipsită de judecată; excentricitate, ciudățenie, bizarerie. – Din fr. extravagance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXTRAVAGÁNȚĂ s.f. Purtare, ținută bizară, neobișnuită; ciudățenie, excentricitate. [< fr. extravagance].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXTRAVAGÁNȚĂ s. f. manifestare, ținută neobișnuită, bizară; excentricitate. (< fr. extravagance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXTRAVAGÁNȚĂ s. bizarerie, ciudățenie, excentricitate, fantezie, originalitate, teribilism. (Ce sunt ~ele astea?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
extravagánță s. f., g.-d. art. extravagánței; pl. extravagánțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXTRAVAGÁNȚĂ ~e f. 1) Caracter extravagant. 2) Manifestare extravagantă. /<fr. extravagance
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink