EXUBERÁNT, -Ă, exuberanți, -te, adj. 1. Care își manifestă sentimentele prin numeroase demonstrații exterioare; de o mare vioiciune, foarte vioi; expansiv. 2. (Rar) Abundent, îmbelșugat. – Din fr. exubérant, lat. exuberans, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXUBERÁNT, -Ă adj. 1. Excesiv, înflăcărat în manifestările sentimentelor sale; foarte vioi, expansiv. 2. Abundent, îmbelșugat. [< fr. exubérant, cf. lat. exuberans].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXUBERÁNT, -Ă adj. 1. care își manifestă sentimentele prin demonstrații exterioare, vii, excesive; expansiv. 2. abundent; luxuriant. (< fr. exubérant, lat. exuberans)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXUBERÁNT adj. expansiv. (Om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
exuberánt adj. m., pl. exuberánți, f. sg. exuberántă, pl. exuberánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXUBERÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care manifestă exuberanță; expansiv. Caracter ~. 2) Care se caracterizează prin abundență. Vegetație ~tă. /<fr. exubérant, lat. exuberans, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink