Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: exulta (verb) , exultare (substantiv feminin)   
EXULTÁRE, exultări, s. f. Acțiunea de a exulta și rezultatul ei; exultație. [Pr.: eg-zul-] – V. exulta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXULTÁRE s.f. Acțiunea de a exulta și rezultatul ei; exultație. [< exulta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
exultáre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exultării; pl. exultări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXULTÁ vb. I. intr. A simți, a manifesta o mare bucurie, a fi extrem de bucuros. [P.i. exúlt. / < fr. exulter, cf. lat. exsultare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXULTÁ vb. intr. a manifesta o mare bucurie, a fi extrem de fericit. (< fr. exulter, lat. exultare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXULTÁ vb. v. radia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
exultá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exúlt, 3 sg. și pl. exúltă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române