EZITÁNT, -Ă, ezitanți, -te, adj. Care ezită; șovăitor, nehotărât. – Din fr. hésitant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EZITÁNT, -Ă adj. (Rar) Șovăitor, nehotărât. [Cf. fr. hésitant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EZITÁNT, -Ă adj. care ezită; șovăitor, nehotărât. (< fr. hésitant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EZITÁNT adj. 1. fluctuant, indecis, nedecis, nehotărât, șovăielnic, șovăitor, (rar) șovăind, șovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, târzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~; om ~.) 2. v. nesigur.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Ezitant ≠ decis, ferm, hotărât, încredințat, neșovăielnic, neșovăitor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
ezitánt adj. m., pl. ezitánți; f. sg. ezitántă, pl. ezitánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EZITÁNT ~tă (~ți, ~te) Care ezită; șovăitor. /<fr. hésitant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink