EȘÉC, eșecuri, s. n. Înfrângere, insucces, neizbândă, nereușită într-o acțiune. – Din fr. échec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EȘÉC s.n. Nereușită, insucces, înfrângere. [< fr. échec].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EȘÉC s. n. nereușită, insucces. (< fr. échec)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EȘÉC s. 1. insucces, nereușită, (rar) neizbândă, (livr.) fiasco, (fam.) chic. (~ într-o acțiune). 2. v. cădere. 3. v. înfrângere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
EȘÉC s. v. șah.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Eșec ≠ reușită, succes, victorie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
eșéc (eșécuri), s. n. – Înfrîngere, insucces, nereușită. Fr. échec. – Der. eșua, vb., din fr. échouer.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
eșéc s. n., pl. eșécuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EȘÉC ~uri n. Nerealizare a unei acțiuni la care s-a depus un efort fizic sau intelectual susținut; insucces; nereușită. /<fr. échec
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink