FACILITÁTE, facilități, s. f. Însușire a ceea ce este facil; însușirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi, cu ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. Facilități de plată. – Din fr. facilité, lat. facilitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FACILITÁTE s.f. Ușurință. ♦ (La pl.) Înlesniri făcute cuiva. [Cf. fr. facilité, lat. facilitas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FACILITÁTE s. f. 1. însușirea a ceea ce este facil (1); ușurință. 2. (inform.) caracteristică a unui calculator, sistem de operare sau limbaj care permite facilitarea scrierii programelor, organizării datelor ori corectării erorilor. (< fr. facilité, lat. facilitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FACILITÁTE s. 1. v. ușurință. 2. (mai ales la pl.) v. înlesnire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
facilitáte s. f., g.-d. art. facilității; pl. facilități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FACILITÁ, facilitez, vb. I. tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FACILITÁ ~éz tranz. (procese) A face mai lesne de realizat; a ușura; a înlesni. /<fr. faciliter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FACILITÁTE ~ăți f. 1) Caracter facil. 2) mai ales la pl. rar Condiție specială acordată unei persoane. /<fr. facilité, lat. facilitas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FACILITÁ vb. I. tr. (Liv.) A înlesni, a ușura. [Cf. fr. faciliter, it. facilitare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FACILITÁ vb. v. ușura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
facilitá vb., ind. prez. 1 sg. facilitéz, 3 sg. și pl. faciliteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink