FALSITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este fals, mincinos, neautentic; lipsă de adevăr. 2. Atitudine, comportare fățarnică; ipocrizie, fățărnicie, prefăcătorie. [Var.: (pop.) falșitáte s. f.] – Din it. falsità, lat. falsitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FALSITÁTE f. 1) Caracter fals; însușirea de a fi fals. 2) Comportare lipsită de sinceritate; fățărnicie; ipocrizie; duplicitate. /<it. falsita, lat. falsitas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FALSITÁTE s.f. 1. Neadevăr, netemeinicie. 2. Fățărnicie, ipocrizie, prefăcătorie. [Var. falșitate s.f. / cf. lat. falsitas, it. falsità, fr. fausseté].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FALSITÁTE s. f. 1. lipsă de adevăr; netemeinicie. 2. atitudine, comportare fățarnică; ipocrizie, prefăcătorie. (< it. falsità, lat. falsitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FALSITÁTE s. 1. inexactitate, neadevăr, neexactitate, netemeinicie. (~ unei afirmații.) 2. v. ipocrizie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
falsitáte s. f., g.-d. art. falsității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FALȘITÁTE s. f. v. falsitate.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FALȘITÁTE s.f. v. falsitate.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink