FAMILIÁR, -Ă, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obișnuită; simplu, fără pretenții. ♦ (Despre atitudini, comportări etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este fără respectul cuvenit, ireverențios. 2. Care este binecunoscut, obișnuit cuiva. [Pr.: -li-ar] – Din fr. familier, lat. familiaris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FAMILIÁR, -Ă adj. 1. Neafectat, prietenos; nepretențios. ♦ Intim, de-al familiei. 2. Cunoscut, știut, obișnuit. [Pron. -li-ar. / cf. fr. familier, lat. familiaris].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FAMILIÁR, -Ă adj. 1. (despre exprimare, limbaj, comportare) prietenos; simplu, nepretențios. ◊ intim, apropiat, neprotocolar. 2. cunoscut, știut, obișnuit. (< fr. familier, lat. familiaris)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FAMILIÁR adj. 1. obișnuit, simplu. (Stil, limbaj ~.) 2. v. prietenos. 3. v. cunoscut.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
familiár (prietenos, obișnuit) adj. m. (sil. -li-ar), pl. familiári; f. sg. familiáră, pl. familiáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FAMILIÁR ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial (despre atitudini, comportări, limbaj etc.) Care este lipsit de pretenții. Ton ~ . 2) Care este lipsit de respect; necuviincios. 3) Care este obișnuit pentru cineva; știut bine. [Sil. -li-ar] /<fr. familier, lat. familiaris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink