FANATÍSM s. n. Atașament excesiv, pătimaș pentru o convingere, o persoană etc., dublat de o totală intoleranță față de convingerile altora. – Din fr. fanatisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FANATÍSM n. Atașament pătimaș pentru o convingere, pentru o credință etc., însoțit de o totală intoleranță față de opiniile altora. ◊ ~ religios credință oarbă în idei religioase cu tendința excesivă de a le urma în viața cotidiană. /<fr. fanatisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FANATÍSM s.n. Zel excesiv, credință religioasă dusă la extrem. ♦ Devotament pătimaș, temerar pentru o credință, pentru o idee etc., manifestat și printr-o intoleranță violentă față de adversari. [< fr. fanatisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FANATÍSM s. n. zel excesiv, credință religioasă dusă la extrem. ◊ devotament pătimaș, înfocat pentru o credință, pentru o idee etc., manifestat și printr-o intoleranță violentă față de adversari. (< fr. fanatisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FANATÍSM s. v. bigotism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fanatísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink