Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: fapt (acțiune) (substantiv neutru) , faptă (substantiv feminin)   
FAPT, fapte și (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric.Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÁPTĂ, fapte, s. f. Acțiune săvârșită, act îndeplinit de cineva; fapt; ispravă. ◊ Fapte de arme = acte de eroism militar. ◊ Loc. adv. (Înv.) În faptă = în realitate, de fapt. – Lat. facta (pl. lui factum) devenit sg. f.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FAPT1 ~e n. 1) Întâmplare care a avut loc în realitate; eveniment. ~istoric. 2) Fenomen izolat dintr-un anumit domeniu. ~e de limbă. 3) v. FAPTĂ. 4) (în îmbinare cu substantive ce denumesc anumite perioade exprimă ideea de început) În ~ul zilei. În ~ul serii. /<lat. factum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FÁPTĂ ~e f. Acțiune săvârșită de cineva; treabă. ~ eroică. ◊ În ~ în realitate. [G.-D. faptei] /<lat. facta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
!iárba-dátului-și-a-fáptului (plantă) s. f. art., g.-d. art. iérbii-dátului-și-a-fáptului
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
BURUIANA-FÁPTULUI s. v. garanță, otrățel, pațachină, roibă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FAPT s. 1. caz, întâmplare. (ŭl din Vaslui.) 2. v. întâmplare. 3. v. fenomen.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FÁPTĂ s. 1. lucru. (A comis o ~ nedemnă.) 2. ispravă. (Ce ~ ai mai comis?) 3. v. operă. (~ de binefacere.) 4. act, acțiune, (înv.) deală, (fig.) pas. (Răspund de ~ele mele.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FAPTUL ZÍLEI s. v. auroră, crepuscul, zori.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IARBA-DATULUI-ȘI-A-FÁPTULUI s. v. feciorică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IARBA-FÁPTULUI s. v. sclipeț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fapt, -ă, adj. (înv.) făcut.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
fapt (acțiune) s. n., pl. fápte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
fáptă s. f., g.-d. art. fáptei; pl. fápte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
iárba-dátului-și-a-fáptului s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)