FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FARAÓN s.m. Titlu purtat de vechii regi egipteni. [Pron. -ra-on. / < gr. pharaon, cf. fr. pharaon].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FARAÓN s. m. 1. titlu purtat de regii Egiptului antic. 2. rasă foarte veche de câini, tipul clasic al ogarilor, favoritul faraonilor (1). (< fr. pharaon, lat., gr. pharao)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FARAÓN s. v. aghiuță, demon, diavol, d**c, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
faraón (-ni), s. m. – 1. Titlu purtat de vechii regi ai Egiptului. – 2. Țigan. – 3. Nume al unui joc de cărți. Gr. φαραῶ, prin intermediul sl. faraonŭ, și modern din fr. pharaon (Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 370). Explicația sensului 2 este aceeași cu a cuvîntului țigan; cu sensul 3 are pl. faraoane. – Der. faraoană, s. f. (țigancă); faraonit, s. m. (înv., egiptean).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
faraón s. m., pl. faraóni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
faraón (joc) s. n., pl. faraoane
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink
FARAÓN ~i m. 1) (în Egiptul antic; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării. 2) Persoană rea sau poznașă. Un ~ de băiat. 3) pop. (în superstiții și basme) Ființă imaginară, considerată drept spirit al răului; diavol; satană; demon; d**c. 4) înv. Joc de cărți, asemănător stosului. [Sil. -ra-on] /<fr. pharaon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink