FARMACÍE, farmacii, s. f. 1. Știință care se ocupă cu problemele preparării, păstrării, controlului și distribuirii medicamentelor. 2. Loc special amenajat în care se păstrează, se distribuie, se vând și uneori se prepară medicamente; potică1, spițerie. – Din fr. pharmacie, lat. pharmacia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FARMACÍE s.f. 1. Disciplină medicală care studiază prepararea, păstrarea, distribuirea și controlul medicamentelor. 2. Laborator, prăvălie, local unde se prepară și se vând medicamente. [Gen. -iei. / < fr. pharmacie, cf. gr. pharmakon – remediu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FARMACÍE s. f. 1. ramură a științelor medicale care studiază prepararea, păstrarea, distribuirea și controlul medicamentelor. 2. laborator, loc unde se prepară și se vând medicamente. (< fr. pharmacie, lat. pharmacia, gr. pharmakeia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FARMACÍE s. (pop.) spițerie, (Transilv. și Bucov.) apotecă, (Transilv.) potică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
farmacíe s. f., art. farmacía, g.-d. art. farmacíei; pl. farmacíi, art. farmacíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FARMACÍE ~i f. 1) Local pentru prepararea, păstrarea și vinderea medicamentelor. 2) la sing. rar Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul problemelor privind prepararea, păstrarea, controlul și distribuirea medicamentelor. [Art. farmacia; G.-D. farmaciei; Sil. -ci-e] /<fr. pharmacie, lat. pharmacia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink