FARMACOPÉE, farmacopei, s. f. Manual oficial, cu caracter normativ, folosit în practica farmaceutică, conținând descrierea și indicațiile pentru controlul celor mai importante substanțe și formule farmaceutice, cu scopul de a îndruma prepararea, conservarea și întrebuințarea medicamentelor. – Din fr. pharmacopée.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FARMACOPÉE s.f. Manual oficial care conține indicațiile pentru controlul produselor farmaceutice, precum și descrierea acestora. [Pron. -pe-e. / < fr. pharmacopée, cf. gr. pharmakon – remediu, poiein – a face].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FARMACOPÉE s. f. tratat care conține indicațiile pentru controlul produselor farmaceutice, precum și descrierea acestora. (< fr. pharmacopée)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
farmacopée s. f., art. farmacopéea, g.-d. art. farmacopéii; pl. farmacopéi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FARMACOPÉE ~i f. Îndreptar oficial cu caracter normativ, cuprinzând regulile de preparare, control, de păstrare și de întrebuințare a medicamentelor. [Art. farmacopeea; G.-D. farmacopeii; Sil. -pe-e] /<fr. pharmacopée
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink