Dex fascio

FASCIO- elem. „fâșie, fascie”, „țesut conjunctiv”. (< fr. fascio-, cf. lat. fascia)

FÁSCIE¹, fascii, s. f. l. (La pl.) Mănunchi de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea, având la mijloc, în partea superioară, o secure și purtat de lictorii care însoțeau pe unii magistrați romani. 2. Fascină. – Din lat. fascis.

FÁSCIE², fascii, s. f. (Anat.) Foiță care acoperă mușchii sau alte regiuni anatomice. – Din lat. fascia.

FÁSCIE¹ ~i f. 1) mai ales la pl. (în Roma antică) Mănunchi de nuiele (de mesteacăn), legat cu o curea, avand în partea de sus o secure, purtat de lictorii care însoțeau pe unii magistrați. 2) v. FASCINĂ. [G.-D. fasciei] /<lat. fascis

FÁSCIE² ~i f. anat. Înveliș membranos al mușchilor sau al altor organe ale corpului. [Art. fascia; G.-D. fasciei; Sil. -ci-e] /<lat. fascia

FÁSCIE s.f. 1. (Ist.) Mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, purtat în Roma antică de lictorii care însoțeau pe dictatori, consuli etc. 2. Fașină. 3. Strat de țesut conjunctiv situat sub piele sau între mușchi. 4. (Herald.) Figură orizontală având lățimea ceva mai puțin de 1/3 din lățimea scutului. [Gen. -iei. / < lat. fascis].

FÁSCIE¹ s. f. 1. mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, simbol al puterii, purtat în Roma antică de lictorii care însoțeau pe dictatori, consuli etc. 2. fașină. 3. (herald.) figură orizontală având lățimea ceva mai puțin de 1/3 din lățimea scutului. (< lat. fascis)

FÁSCIE² s. f. (anat.) strat de țesut conjunctiv situat sub piele sau între mușchi. (< fr., lat. fascia)

FÁSCIE s. (IST.) fașină. (~ purtată de lictorii ro-mani.)

fáscie (anat., „mănunchi de nuiele”) s. f. (sil. -ci-e), art. fáscia (sil. -ci-a), g.-d. art. fásciei; pl. fáscii, art. fásciile (sil. -ci-i-)