Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
FÁUR1 s. m. (Pop.) Februarie. – Din făurar1 (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÁUR2, fauri, s. m. 1. (Înv.) Fierar. 2. Gândăcel lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie (Elater segetum). – Lat. faber, -bri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FĂURÍ, făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a înfăptui, a construi, a face. 2. Spec. (Înv.) A prelucra (prin forjare cu ciocanul) un metal; p. ext. a fabrica. [Pr.: fă-u-] – Din faur2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FĂURÍ ~ésc tranz. 1) poet. A concepe și a transforma în fapt printr-un efort creator. 2) înv. (metale) A prelucra la cald sau la rece, bătând cu ciocanul (pentru a da o formă definită). [Sil. fă-u-] /Din faur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FÁUR1 m. pop. A doua lună a anului; februarie. [Sil. fa-ur] /Din făurar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FÁUR2 ~i m. înv. v. FĂURAR2. /<lat. faber, ~bri
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FÁUR s. v. (ENTOM.) elaterid.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FÁUR s. v. februarie, fierar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FĂURÍ vb. 1. a crea, a înfăptui, a întemeia, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 2. v. realiza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A făuri ≠ a distruge
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
fáur (fáuri), s. m. – 1. Fierar. – 2. Varietate de gîndac (Elater segetum). – Mr. favru, favur, istr. fǫwru. Lat. fāber (Pușcariu 590; Candrea-Dens., 569; REW 3231; DAR); cf. it. fabbro, prov. faure, fr. fèvre, v. sp. fabro. – Der. făurar, s. m. (fierar); făurăreasă, s. f. (nevastă de fierar); făurărie, s. f. (fierărie); făurărit, s. n. (fierărie, meseria de fierar); făuri, vb. (a forja; a făuri, a crea, a inventa), care, după Pușcariu 592 și Candrea-Dens., 570, reprezintă lat. făbrῑre; făurie, s. f. (forjă); făuriște, s. f. (forjă); făuriță, s. f. (nevastă de fierar).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
fáur (februarie) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
fáur (fierar) s. m., pl. fáuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
făurí vb. (sil. fă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făurésc, imperf. 3 sg. făureá; conj. prez. 3 sg. și pl. făureáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink