FAVOÁRE, favoruri, s. f. Avantaj acordat cuiva, cu preferință față de alții; dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva; hatâr. ◊ Bilet de favoare = bilet pe baza căruia se poate intra, gratuit sau cu reducere, la un spectacol. ◊ Expr. În favoarea (cuiva) = în avantaj, în folosul (cuiva). [Var.: (înv.) favór s. n.] – Din fr. faveur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FAVOÁRE s.f. Avantaj, bunăvoință care se acordă cu preferință cuiva. ♦ Afecțiune, trecere de care se bucură cineva pe lângă o persoană. [Pron. -voa-, gen. -orii, var. favor s.n. / cf. fr. faveur, rus. favori, it. favore, lat. favor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FAVOÁRE s. f. avantaj, bunăvoință care se acordă cu preferință cuiva. ♦ în ~ a cuiva = în avantajul cuiva. ♦ afecțiune, trecere de care se bucură cineva pe lângă o persoană. (< fr. faveur, lat. favor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FAVOÁRE s. 1. v. avantaj. 2. v. concesie. 3. v. protecție. 4. v. privilegiu. 5. v. cinste. 6. v. grație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Favoare ≠ defavoare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
favoáre (-óruri), s. n. – Avantaj acordat cuiva, hatîr. – Var. (înv.) favor. Fr. faveur. După Sanzewitsch 203, prin intermediul rus. favor, ipoteză care nu este necesară. – Der. favorabil, adj.; favorit, adj.; favorit, s. m. (barbă de o parte și de alta a obrazului; favorit); favoriza, vb.; favoritism, s. n., toate din fr. Cf. defavoare, s. f.; defavorabil, adj.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
favoáre s. f. (sil. -voa-), g.-d. art. favórii; pl. favóruri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FAVOÁRE ~óruri f. Bunăvoință care avantajează o persoană; avantaj acordat cu preferință unei persoane. [G.-D. favorii; Sil. -voa-] /<fr. faveur, lat. favor, ~oris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink