Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
FECUNDÁRE, fecundări, s. f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat1. – V. fecunda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FECUNDÁRE s.f. Acțiunea de a fecunda și rezultatul ei; fecundație, fecundat. [< fecunda].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FECUNDÁRE s. v. fecundație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fecundáre s. f., g.-d. art. fecundării; pl. fecundări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FECUNDÁ ~éz tranz. A provoca procesul fecundației; a face să procreeze. /<fr. féconder, lat. fecundare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE FECUNDÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A provoca apariția unui germen prin unirea a două celule de s*x opus (în vederea procreării). /<fr. féconder, lat. fecundare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FECUNDÁ vb. I. tr. A provoca fecundație, a pune în stare de procreație. [< lat. fecundare, cf. fr. féconder].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FECUNDÁ vb. a călca. (Cocoșul ~ găina.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OVUL FECUNDÁT s. v. zigot.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fecundá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fecundeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink