Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
FEL, feluri, s. n. 1. Posibilitate de a fi, de a acționa etc. 2. Soi, varietate, gen. mod. sort (dintr-un produs). ◊ Loc. adj. Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit. ◊ Loc. adv. Nici un fel de... = deloc. La fel = deopotrivă, asemenea, egal, întocmai, aidoma. ◊ Expr. De felul meu (sau tău, său etc.) = a) din fire, ca temperament; b) din punctul de vedere al originii, al provenienței; c) de profesiune, de meserie. De fel din... = de neam, de origine, de loc. originar din... În felul cuiva = într-un mod propriu cuiva. Un fel de... = un lucru asemănător cu..., ceva care vrea să fie sau să pară... A face felul (cuiva) = a) a omorî, a distruge (pe cineva); b) a cauza (cuiva) un rău; c) (pop. și fam.) a d********a. ♦ (Reg.) Chef, poftă. 3. Obicei, datină, tradiție. 4. Sortiment de mâncare sau de băutură. – Din magh. féle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FEL s. 1. v. mod. 2. v. stil. 3. v. regim. 4. v. sens. 5. v. fire. 6. gen, mod, soi. (Are un ~ de timiditate nejustificată.) 7. v. chip. 8. v. specie. 9. v. categorie. 10. v. tip. 11. v. teapă. 12. gen, mod, soi, specie, specimen, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~uri de silogisme ...) 13. v. factură. 14. v. datină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fel (féluri), s. n.1. Clasă, tip, gen, specie. – 2. (Înv., rar) Stirpe. – 3. Soi, teapă. – 4. Obicei, stil. – 5. Purtări, mod de a fi. – 6. Capriciu, chef. 7. Fel de mîncare. – De fel, în nici un caz. Mag. -féle „asemănător”, fel „parte”, cu sensul de „soi, fel” în mai multe compuneri, cf. minden féle „de orice fel” (Cihac, II, 498; Scriban; DAR), cf. sb., slov. fela „clasă”, bg. Trans. feli (Miklosich, Bulg., 121), Giuglea, Dacor., II, 637, respinge această der., care pare evidentă și propune, prin intermediul alb. fjaljë, lat. fabella „istorioară”, cf. it. favella. Der. fălie, s. f. (Trans., înrudire), poate prin intermediul sb. (DAR); feliușag, s. n. (Mold., soi, teapă); feluri, vb. (înv., a varia); felurit, adj. (variat); felurime, s. f. (varietate, diversitate). Din același cuvînt mag. provine fele, s. f. (măsură de capacitate, folosită în Trans., în valoare de trei sferturi de litru).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
fel s. n., pl. féluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FEL ~uri n. 1) Formă particulară de a fi; chip; mod. 2) Grup de ființe sau de obiecte ce se caracterizează printr-o anumită însușire; specie; soi; categorie; gen. 3) Sortiment de mâncare. ~ ul întâi. /<ung. féle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
alt fel (nu același fel) adj. + s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
de alt fel (de alt soi, de altă varietate) prep. + adj. + s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
de fel prep. + s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române