FELEȘÁG, (rar) feleșaguri, s. n. (Reg.) Fel de a fi, de a se manifesta; fire, caracter, obicei. [Var.: feliușág s. n.] – Din magh. feleség. Cf. fel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
feleșág s. n., pl. feleșáguri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FELEȘÁG ~uri n. pop. Însușire caracteristică a unui individ; fel de a fi; fire; caracter; natură. /<ung. féleség
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink