FELEȘTIÓC, feleștiocuri, s. n. (Reg.) Pămătuf cu care se unge osia căruței sau bocancii. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
feleștióc, feleștiócuri, s.n. (reg.) 1. pămătuf cu care se ung tălpile bocancilor sau osia căruței. 2. fitil pentru opaiț.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
feleștióc s. n., pl. feleștiócuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FELEȘTIÓC ~uri n. Băț scurt, prevăzut cu un mănunchi de câlți sau de cârpe, prins la un capăt, folosit la uns osia căruței. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink