Dex felicitare

FELICITÁRE, felicitări, s. f. Acțiunea de a felicita și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Bilet, scrisoare, carte de vizită, ilustrată, special imprimate, prin care cineva este felicitat. – V. felicita.

FELICITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) felicita; laudă, urare de succes, de fericire etc. ♦ Scrisoare adresată cuiva pentru a-l felicita. [< felicita].

FELICITÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) felicita. 2. scrisoare adresată cuiva pentru a-l felicita. (< felicita)

FELICITÁRE s. (înv. și glumeț) congratulare, congratulație, (înv.) hiritiseală, hiritisire, (grecism înv.) sinhariticon, (fam.) gratulare. (~ cuiva pentru succesele dobândite.)

felicitáre s. f., g.-d. art. felicitării; pl. felicitări

FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I.] – Din fr. féliciter.

A FELICITÁ felícit tranz. A trata cu urări de bine, exprimând admirație (în legătură cu un eveniment). /<fr. féliciter

FELICITÁRE ~ări f. 1) v. A FELICITA. 2) Ilustrată prin care cineva este felicitat cu o anumită ocazie. [G.-D. felicitării] /v. a felicita

FELICITÁ vb. I. tr. A spune cuiva cuvinte de laudă, urări cu ocazia unei aniversări, a unui eveniment important, a unor succese etc. ♦ refl. (Fam.) A se socoti fericit, mulțumit pentru un rezultat obținut. [P.i. felícit, -tez, 3,6 -tă. / < fr. féliciter, it. felicitare].

FELICITÁ vb. I. tr. a spune cuiva cuvinte de laudă, urări cu ocazia unei aniversări, a unui eveniment important etc. II. refl. (fam.) a se socoti mulțumit pentru un rezultat obținut. (< fr. féliciter)

FELICITÁ vb. (înv. și glumeț) a (se) congratula, (înv.) a (se) ferici, (fam.) a (se) gratula, a (se) hiritisi. (Se ~ reciproc pentru succesele dobândite.)

felicitá vb., ind. prez. 1 sg. felícit, 3 sg. și pl. felícită