FENICIÁN, -Ă, fenicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (de origine semitică) care aparținea populației de bază a Feniciei. 2. Adj. Care aparține Feniciei sau locuitorilor ei, privitor la Fenicia sau la populația ei, din Fenicia. [Pr.: -ci-an] – Din fr. phénicien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FENICIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Fenicia. ◊ (s. f.) limbă semitică veche vorbită de fenicieni. (< fr. phénicien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fenicián s. m., adj. m. (sil. -ci-an), pl. feniciéni (sil. -ci-eni); f. sg. feniciánă, g.-d. art. feniciénei, pl. feniciéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink