FENOTÍP s. n. (Biol.) Ansamblu de însușiri și caractere care se manifestă în mod vizibil la un individ și care este determinat de baza ereditară și de condițiile de mediu. – Din fr. phénotype.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FENOTÍP n. biol. Totalitate a particularităților unui individ, care se manifestă în mod vizibil, legate de ereditate și de condițiile de mediu. /<fr. phénotype
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FENOTÍP s.n. (Biol.) 1. Totalitatea însușirilor caracteristice ale unui organism, care s-au format în procesul dezvoltării individuale. 2. Subunitate a speciei care cuprinde populații diferențiate prin particularitățile fenologice. [< fr. phénotype, cf. gr. phainein – a apărea, typos – tip].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FENOTÍP s. n. (biol.) totalitatea însușirilor și caracterelor vizibile ale unui organism, rezultat al interacțiunii dintre genotip și mediu. (< fr. phénotype)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fenotíp s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink