Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
FENTÁ, fentéz, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FENTÁ vb. I. tr., intr. (Sport) A face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar; a fanda (la scrimă). [< fr. feinter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FENTÁ vb. tr., intr. (sport) a face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar; (p. ext.) a păcăli, a înșela. (< fr. feinter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fentá vb., ind. prez. 1 sg. fentéz, 3 sg. și pl. fenteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FÉNTĂ1, fente, s. f. (Sport) Procedeu tehnic care cuprinde un complex de mișcări, executat rapid, în scopul inducerii în eroare a adversarului și al obținerii unui avantaj asupra acestuia. – Din fr. feinte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÉNTĂ2 s. f. v. fantă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÉNTĂ1 ~e f. sport Manevră de inducere în eroare a adversarului în vederea creării unui avantaj tactic. [G.-D. fentei] /<fr. feinte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FÉNTĂ2 ~e f. Tăietură perpendiculară la un obiect de îmbrăcăminte. ~ la o fustă. [G.-D. fentei] /<fr. fente
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FÉNTĂ s.f. (Sport) Mișcare înșelătoare executată pentru derutarea adversarului. ♦ Fandare. [< fr. feinte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FÉNTĂ s. f. (sport) complex de mișcări executate rapid pentru derutarea adversarului și obținerea unui avantaj asupra acestuia. (< fr. feinte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
féntă (sport, croitorie) s. f., g.-d. art. féntei; pl. fénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink