Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FERICÍRE s. 1. (livr.) beatitudine, (înv. și pop.) ferice, (înv.) fericie. (Stare de ~.) 2. noroc, (pop.) norocire. (A dat ~ peste el.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Fericire ≠ nefericire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
fericíre s. f., g.-d. art. fericírii; pl. fericíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera, a socoti pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FERICÍ ~ésc tranz. 1) A face fericit. 2) înv. A ridica în slăvi; a slăvi; a preamări; a glorifica. /Din ferice
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FERICÍRE ~i f. 1) Stare de mulțumire sufletească deplină. 2) Stare de satisfacție deplină. ◊ Din ~ datorită unei împrejurări favorabile. [Art. fericirea; G.-D. fericirii] /v. a ferici
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FERICÍ vb. (pop.) a noroci. (Soarta îl ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FERICÍ vb. v. binecuvânta, felicita, glorifica, lăuda, mări, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A ferici ≠ a neferici
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
fericí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 sg. și pl. fericeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink