FÉRIGĂ, ferigi, s. f. Nume dat mai multor specii de criptogame vasculare cu frunze mari și dințate, pe dosul cărora se găsesc sporangi cu spori. [Acc. și: ferígă. – Var.: (reg.) féregă s. f.] – Lat. filix, -icis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÉRIGĂ s. (BOT.) (reg.) năvalnic, creasta-cocoșului, iarba-șarpelui, spasul-d******i, spata-d******i, spinarea-lupului. (Numeroase plante pteridofite poartă numele de ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FÉRIGĂ s. v. fereguță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
férigă (-gi), s. f. – 1. Specie de plantă criptogamă cu frunze mari late. – 2. Plantă, Barba-caprei (Spiraea filipendula). – Var. feregă (înv.) ferece, ferice. Mr. fearică. Lat. fĭlĭcem (Pușcariu 598; DAR; Candrea-Dens., 577), cf. sard. filige. – Der. firigea, s. f. (plantă, Barba-caprei, Spiraea filipendula). Din rom. provine pol. ferecina (Candrea, Elemente, 406). Cf. feliuță.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ferígă s. f., g.-d. art. ferígii; pl. ferígi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FÉRIGĂ ~gi f. Plantă erbacee cu frunze mari, lungi și dințate, acoperite pe partea interioară de sporangi. [G.-D. ferigii] /<lat. filix, ~icis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FERIGĂ-MĂRÚNTĂ s. v. strașnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink