FERÍTĂ, ferite, s. f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. – Din fr. ferrite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FERÍTĂ s.f. 1. Mineral care se găsește în stare naturală sub formă de magnetit. 2. Constituent structural al oțelului. [< fr. ferrite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FERÍTĂ s. f. 1. mineral în stare naturală sub formă de magnetit. 2. constituent structural al fierului sau oțelului. (< fr. ferrite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ferítă s. f., pl. feríte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FERÍT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, tăinuit, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FERÍT1 ~tă (~ți, ~te) 1) v. A FERI. 2) Ca-re este ascuns de ochii lumii; tainic. /v. a feri
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FERÍT2 ~ți m. Sare a acidului feros. /<fr. ferrite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FERÍTĂ ~e f. Compus al unor metale cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice și conductibilitate electrică înaltă, întrebuințat, mai ales, în tehnică. /<fr. ferrite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FERÍT s.m. Sare a acidului feros. [< fr. ferrite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FERÍT s. m. sare a acidului feros. (< fr. ferrite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FERÍT adj. 1. v. adăpostit. 2. v. d****c. 3. v. furiș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ferít s. m., pl. feríți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink