FERMÉNT, fermenți, s. m. (Biol.) Substanță proteică produsă de celule vii sau de microorganisme, care dirijează prin cataliză reacțiile de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și microorganismelor, având un rol fundamental în reglarea proceselor metabolice; enzimă. – Din fr. ferment, lat. fermentum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FERMÉNT s.m. 1. Enzimă. 2. (Fig.) Ceea ce face să nască sau să întrețină pasiunile, dușmăniile; sămânță. // (Și în forma fermento-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) fermentație”, „ferment”. [< fr. ferment, cf. lat. fermentum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FERMÉNT1 s. m. 1. enzimă. 2. (fig.) ceea ce face să nască sau să întrețină pasiunile, dușmăniile; sămânță. (< fr. ferment, lat. fermentum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FERMENT2(O)- elem. „ferment, fermentație”. (< fr. ferment/o/-, cf. lat. fermentum, drojdie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FERMÉNT s. 1. v. enzimă. 2. v. maia. 3. ferment selecționat = drojdie selecționată.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fermént s. m., pl. ferménți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FERMÉNT ~ți m. 1) Substanță proteică care catalizează reacțiile biochimice din organismele animale și vegetale și facilitează procesele metabolice; enzimă; distază. 2) Microorganism care contribuie la transformarea substanțelor organice dintr-o formă în alta. /<fr. ferment, lat. fermentum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink