FEROMAGNETÍSM s. n. 1. Proprietate a unor metale de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare permanentă, intensă și de același sens cu câmpul magnetic. 2. Ansamblul fenomenelor feromagnetice. – Din fr. ferromagnétisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FEROMAGNETÍSM n. fiz. 1) Caracter feromagnetic. 2) Totalitate a fenomenelor feromagnetice. /<fr. ferromagnétisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FEROMAGNETÍSM s.n. 1. Proprietate a corpurilor de a fi feromagnetice. 2. Capitol al fizicii în care se studiază proprietățile corpurilor feromagnetice. [< fr. ferromagnétisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FEROMAGNETÍSM s. n. 1. proprietate a unor metale sau aliaje de a fi atrase puternic de câmpul magnetic și de a căpăta astfel o magnetizare permanentă. 2. capitol al fizicii care studiază proprietățile corpurilor feromagnetice. (< fr. ferromagnétisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FEROMAGNETÍSM, feromagnetisme, s. n. 1. Proprietatea unor materiale de a avea remanență magnetică. 2. Ansamblul fenomenelor feromagnetice. – Fr. ferromagnétisme.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
feromagnetísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink