Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
FEÚDÄ‚, feude, s. f. (ÃŽn evul mediu) MoÈ™ie, domeniu, provincie pe care vasalul o primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligaÈ›ii È™i pe care o lucra cu țăranii iobagi; fief. [Acc. È™i: féudă. – Var.: (înv.) feúd s. n.] – Din it. feudo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FEÚDĂ s.f. Domeniu primit în stăpânire de un vasal de la seniorul său în schimbul recunoașterii suzeranității seniorului, pentru faptul că îi păstra credință și se obliga să-i presteze anumite servicii. [Pron. fe-u-, var. feud s.n. / < it. feudo, cf. lat. feudum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FEÚDĂ s. f. domeniu primit în stăpânire de un vasal de la seniorul său în schimbul recunoașterii suzeranității acestuia, pentru faptul că îi păstra credință și se obliga să-i presteze anumite servicii; fief (1). (< it. feudo, lat. feudum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FEÚDĂ s. v. fief.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
feúdă s. f., g.-d. art. feúdei; pl. feúde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FEÚDĂ ~e f. (în evul mediu) Proprietate funciară sau venit fix, primit de un vasal de la seniorul său în schimbul unor servicii prestate. [G.-D. feudei; Sil. fe-u-] /<it. feudo, lat. feudum
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink