Dex fierbinte

FIERBÍNTE, fierbinți, adj. 1. Care are o temperatură ridicată, care răspândește o căldură puternică; foarte cald, arzător. 2. Fig. (Despre sentimentele oamenilor și manifestarea lor exterioară; adesea adverbial) Foarte puternic, adânc, aprins, înfocat. ♦ (Rar; despre culori) Aprins, viu. – Lat. fervens, -ntis.

FIERBÍNTE adj. 1. clocotit. (Apă ~.) 2. v. încins. 3. v. canicular.

FIERBÍNTE adj. v. avântat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, intens, înflăcărat, înfocat, însuflețit, pasionat, puternic, viu.

Fierbinte ≠ rece

fierbínte adj. – 1. Foarte cald, arzător. – 2. Aprins, înfocat. – 3. (Adv.) Arzător. Lat. fĕrventem (Pușcariu 608; Candrea-Dens., 587; DAR). Este dublet de la fervent, adj., din fr. fervent. Der. fiebintător, adj. (rar., încălzitor; Alecsandri întrebuințează greșit acest cuvînt, cu sensul de „spumos”); fierbințeală, s. f. (fervoare, căldură, ardoare, avînt, pasiune; înfierbîntare; febră); înfierbînta, vb. (a încălzi; a aprinde, a e****a; refl., a se aprinde, a se înflăcăra); înfierbîntător, adj. (care înfierbîntă). Forma înfierbăza, vb. (a încălzi) se consideră a fi reprezentant al lat. *fĕrvidĭāre, de la fĕrvidus (Capidan, Dacor., III, 758; DAR); apare însă numai la Dosoftei, unde abundă creațiile personale, astfel încît der. este oarecum îndoielnică. Înfierbînta se consideră uneori (Byhan 22; Iordan, Dift., 171), ca der. de la lat. *infĕrventāre, ipoteză care pare gratuită.

fierbínte adj. m. (sil. fier-), f. fierbínte, g.-d. art. fierbíntei; pl. m. și f. fierbínți

FIERBÍNTE ~ți adj. 1) Care are temperatură ridicată; care degajă multă căldură; foarte cald. Ceai ~ . 2) și adverbial fig. (despre manifestări ale oamenilor) Care are o intensitate deosebită. Dragoste ~. 3) (despre persoane) Care este plin de energie, de temperament. [Sil. fier-bin-] /<lat. fervens, ~ntis