fierbătoáre, fierbătóri, s.f. (reg.) 1. (înv.) lichid în fierbere; clocot, fierbere. 2. despărțitură în stână unde se fierbe urda.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s. m., (2) fierbătoare, s. n. 1. S. m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S. n. (Tehn.) Aparat care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FIERBĂTÓR1 ~oáre n. Aparat pentru fierberea unor lichide. /a fierbe + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
fierbătór (aparat) s. n. (sil. fier-), pl. fierbătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink