FILARMÓNIC, -Ă, filarmonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la activitatea de răspândire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale. ◊ Societate filarmonică = instituție, asociație având ca scop cultivarea și răspândirea artelor, în special a artei muzicale. 2. S. f. Instituție (de stat) care deține rolul principal în viața de concert și în dezvoltarea culturii muzicale a unei țări, cuprinzând toate aspectele artei interpretative și toate formele de manifestare concertistice. ♦ Orchestră simfonică aparținând unei astfel de instituții. – Din fr. philharmonique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FILARMÓNIC adj. Societate filarmonică = asociație pentru cultivarea și răspândirea artelor, în special a muzicii; orchestră filarmonică (și s.f.) = orchestră simfonică formată din muzicanți profesioniști. [< fr. philharmonique, cf. gr. philein – a iubi, harmonia – armonie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FILARMÓNIC, -Ă I. adj. referitor la activitatea de răspândire a culturii muzicale prin concerte, recitaluri, spectacole muzicale. II. s. f. 1. asociație pentru cultivarea și răspândirea artelor, în special a muzicii. 2. orchestră simfonică cu activitate permanentă, din muzicanți profesioniști. (< fr. philharmonique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
filarmónic adj. → armonic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FILARMÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de filarmonică; propriu filarmonicii. /<fr. philarmonique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink