FILOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul culturii scrise a popoarelor, în special cu studiul textelor vechi și al operelor literare din punct de vedere al limbii, al influențelor suferite, al modului în care ni s-au transmis și al autenticității, precum și cu editarea lor. – Din fr. philologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FILOLOGÍE f. 1) Ansamblu de științe sociale, care se ocupă cu studiul limbii și creației literare a unor popoare. ~ romanică. ~ slavă. 2) Știință care se ocupă cu studiul și editarea textelor (vechi). [Art. filologia; G.-D. filologiei; Sil. -gi-e] /<fr. philologie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FILOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul culturii scrise a popoarelor, în special cu studiul textelor vechi și al operelor literare din punctul de vedere al limbii, al influențelor suferite, al modelului în care ni s-au transmis și al autenticității, precum și cu editarea lor. [Gen. -iei. / < fr. philologie, cf. gr. philos – prieten, logos – vorbire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FILOLOGÍE s. f. știință care se ocupă cu studiul textelor vechi și al operelor literare din punctul de vedere al limbii, al influențelor suferite, al modului în care ni s-au transmis și al autenticității, precum și cu editarea lor. (< fr. philologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
filologíe s. f., art. filología, g.-d. filologíi, art. filologíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
REVISTA PENTRU ISTORIE, ARHEOLOGIE ȘI FILOLOGIE, publicație trimestrială apărută la București (1882-1922, cu mari intermitențe), întemeiată de Grigore Tocilescu. Colaboratori: B.P. Hasdeu, N. Iorga, V.A. Urechia, M. Gaster, O. Tafrali.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink