FILONICHÍE, filonichii, s. f. (Înv.) Discuție aprinsă; ceartă, dispută. – Din ngr. filonikía.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FILONICHÍE s. v. animozitate, ceartă, con-flict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, liti-giu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
filonichíe (filonichíi), s. f. – Dispută, ceartă. – Mr. filunichie. Ngr. φιλονειϰία (Gáldi 190). Sec. XVIII, înv. – Der. filonichisi, vb. (a se certa), din ngr. φιλονειϰέω, aorist φιλονείϰησα.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
filonichíe s. f., art. filonichía, g.-d. art. filonichíei; pl. filonichíi, art. filonichíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink