Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: finisa (verb tranzitiv) , finisare (substantiv feminin)   
FINISÁRE, finisări, s. f. Acțiunea de a finisa și rezultatul ei; finisaj. – V. finisa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FINISÁRE s.f. Acțiunea de a finisa și rezultatul ei; finisaj; finiție. [< finisa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FINISÁRE s. v. definitivare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
finisáre s. f., g.-d. art. finisării; pl. finisări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FINISÁ ~éz tranz. (obiecte) A aduce la condițiile dorite prin definitivare; a duce la bun sfârșit; a definitiva. /<fr. finir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FINISÁ vb. I. tr. A da forma definitivă unui produs sau unei lucrări. [P.i. -sez. / < fr. finir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FINISÁ vb. tr. a da forma definitivă unui produs, unei lucrări. (după fr. finir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FINISÁ vb. v. definitiva.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A finisa ≠ a începe
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
finisá vb., ind. prez. 1 sg. finiséz, 3 sg. și pl. finiseáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române