FINISTÉR s.n. (Liv.) Promontoriu, cap. [Cf. Finisterre – promontoriu la extremitatea nord-vestică a Europei].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FINISTÉR s. n. promontoriu. (cf. Finisterre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
finistér s. n., pl. finistére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink