FÍNIȘ, finișuri, s. n. Parte finală a unei curse sportive, parcursă cu efort maxim în vederea obținerii unei performanțe cât mai bune. – Din engl., fr. finish.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÍNIȘ s.n. 1. Linia de sosire la o probă de alergări, curse etc. 2. Partea finală a unei probe; capacitatea unui sportiv de a sfârsi puternic o întrecere. [< engl., fr. finish].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FÍNIȘ s. n. 1. linia de sosire la o probă de alergări, curse etc. 2. partea finală a unei probe; capacitatea unui sportiv de a termina în forță o întrecere. (< engl., fr. finish)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Finiș ≠ start
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
fíniș s. n., pl. fínișuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FÍNIȘ ~uri n. 1) Parte finală a unei întreceri sportive. A ajunge la ~. 2) Sfârșitul unei acțiuni. /<engl., fr. finish
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink