FIRÉT, fireturi, s. n. 1. Broderie cusută cu fir metalic. 2. (Rar) Fir de metal folosit la cusături și la broderii. 3. (La pl.) Haine împodobite cu firet (1). – Fir + suf. -et.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FIRÉT s. ceapraz, (înv. și reg.) pasmant. (Uniformă cu ~uri.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
firét (firéturi), s. n. – Broderie cu fir metalic, galon. Ven. fereto, prin intermediul ngr. φιρέτυ (Bogrea, Dacor., IV, 814), cf. sp. herrete. După DAR, der. colectiv de la fir, cu suf. -et, ceea ce pare mai puțin probabil și nu este suficient pentru a explica ngr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
firét s. n., pl. firéturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FIRÉT ~uri n. 1) Fir metalic (de aur, de argint etc.), folosit la împodobirea unor obiecte de îmbrăcăminte sau la brodat. 2) mai ales la pl. Broderie executată cu asemenea fir. 3) la pl. Veșminte împodobite cu astfel de broderii. /fir + suf. ~et
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink