FISTULO- elem. „fistulă”. (< fr. fistulo-, cf. lat. fistula, tub)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FÍSTULĂ, fistule, s. f. (Med.) Canal format accidental sau în urma unei operații, care comunică spre interior cu o glandă sau cu o cavitate naturală ori patologică și care drenează în afară secrețiile acestora; ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. – Din fr. fistule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÍSTULĂ ~e f. 1) Canal artificial, congenital sau patologic, prin care un organ comunică în mod anormal cu alt organ sau cu exteriorul și prin care se scurg secrețiile interne. 2) Ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. /<fr. fistule, lat. fustula
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FÍSTULĂ s.f. 1. Canal supurativ accidental rămas în urma închiderii unui abces. ♦ Canal făcut pe cale chirurgicală, care unește un organ intern cu exteriorul. 2. Ulcerație adâncă în țesuturile organismului. [< lat. fistula, fr. fistule].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FÍSTULĂ s. f. 1. canal supurativ accidental în urma închiderii unui abces. ◊ canal făcut pe cale chirurgicală, care unește un organ intern cu exteriorul. 2. ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. (< fr. fistule, lat. fistula)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fístulă s. f., g.-d. art. fístulei; pl. fístule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink