FITOTERAPÍE s. f. 1. Ramură a fitopatologiei care se ocupă cu mijloacele de prevenire și de combatere a bolilor, a paraziților și a dăunătorilor plantelor cultivate. 2. (Med.) Tratament cu preparate din plante medicinale. – Din germ. Phytotherapie, fr. phytothérapie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FITOTERAPÍE f. 1) Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul procedeelor de combatere și profilaxie a bolilor la plantele cultivate. 2) med. Tratament cu preparate din plante medicinale. [Art. fitoterapia; G.-D. fitoterapiei; Sil. -pi-e] /<germ. Phytotherapie, fr. phytotérapie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FITOTERAPÍE s.f. Ramură a fitopatologiei care se ocupă cu mijloacele de prevenire și de combatere a bolilor, a paraziților și a dăunătorilor plantelor cultivate. [Gen. -iei. / < fr. phytothérapie, cf. gr. phyton – plantă, therapeia – tratament].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FITOTERAPÍE s. f. 1. ramură a fitopatologiei care studiază mijloacele de prevenire și combatere a bolilor, a paraziților și a dăunătorilor plantelor cultivate. 2. terapie cu ajutorul plantelor medicinale. (< fr. phytothérapie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fitoterapíe s. f., art. fitoterapía, g.-d. fitoterapíi, art. fitoterapíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink