FIXATÍV, -Ă, fixativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre substanțe, soluții) Care fixează. 2. S. n. Soluție incoloră de rășină cu eter, alcool sau benzină, cu care se acoperă desenele executate cu cărbune, creion sau pastel pentru a le feri de ștergere. ♦ Fixator. ♦ Soluție care contribuie la menținerea coafurii. – Din fr. fixatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FIXATÍV s.n. 1. Soluție cu care se fixează pe hârtie desenele făcute în cărbune sau în creion, ferindu-le astfel de ștergere. 2. Soluție pentru păr care fixează forma coafurii. [< fr. fixatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FIXATÍV, -Ă I. adj. (despre soluții) care fixează. II. s.n. 1. soluție cu care se fixează pe hârtie desenele în cărbune sau în creion, ferindu-le astfel de ștergere. 2. soluție pentru păr care fixează forma coafurii. (< fr. fixatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FIXATÍV s. v. fixator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fixatív adj. m., pl. fixatívi; f. sg. fixatívă, pl. fixatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
fixatív s. n., pl. fixatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FIXATÍV1 ~e n. Substanță sau soluție menită să contribuie la fixarea, menținerea sau conservarea unor lucruri (materiale fotografice, vopsea, desene, coafuri etc.). /<fr. fixatif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FIXATÍV2 ~ă ( ~i, ~e) Care are menirea de a fixa; care fixează. /<fr. fixatif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink