FIZIOGNOMONÍE s. f. Tendință de a determina caracterul omului după înfățișarea lui fizică, îndeosebi după fizionomia lui. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FIZIOGNOMONÍE s.f. (Liv.) Tendință de a determina caracterul unui om după fizionomie; fizionomistică. [Pron. -zi-o-. / < fr. physiognomonie, cf. gr. physiognomonia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FIZIOGNOMONÍE s. f. disciplină având ca obiect cunoașterea caracterului omului după aspectul fizic și după fizionomie. (< fr. physiognomonie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fiziognomoníe (-zi-og-no- / -o-gno-) s. f., art. fiziognomonía, g.-d. fiziognomoníi, art. fiziognomoníei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
fiziognomoníe s. f. (sil. -zi-o-; mf. -gno-), art. fiziognomonía, g.-d. fiziognomoníi, art. fiziognomoníei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink