FLÁMĂ, flame, s. f. (Rar) Flacără. – Din fr. flamme, lat. flamma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FLÁMĂ s.f. (Rar) Flacără. [Cf. fr. flamme, lat. flamma].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FLÁMĂ s. f. flacără. (< fr. flamme, lat. flamma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FLÁMĂ s. v. flacără, pară, văpaie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
flámă s. f., g.-d. art. flámei; pl. fláme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FLÁMĂ ~e f. Parte luminoasă mobilă care se înalță dintr-un corp aprins; flacără. /<fr. flamme, lat. flamma
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink