FLÁNȘĂ, flanșe, s. f. 1. Bordură la capătul unei piese, făcând sau nu corp comun cu piesa, care constituie organul de legătură, de obicei prin șuruburi, cu o altă piesă. 2. Piesă plată care servește la îmbinarea etanșă în prelungire sau de ramificație a unor piese, conducte etc. – Din germ. Flansche.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FLÁNȘĂ s.f. Piesă de legătură, folosită, de obicei în perechi, la îmbinarea a diferite piese, conducte etc. [< germ. Flansch].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FLANȘĂ s. f. 1. element de asamblare în formă de placă, folosit în perechi, la îmbinarea a diferite piese, conducte etc. 2. bordură la capătul unei piese, organ de legătură, prin șuruburi, cu altă piesă. (< germ. Flansche)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FLÁNȘĂ s. v. bridă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
flánșă s. f., art. flánșa, g.-d. art. flánșei; pl. flánșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FLÁNȘĂ ~e f. Piesă plată care servește la îmbinarea etanșă a altor piese. /<germ. Flansche
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink