FLEÁNCĂ s. f. (Fam.; depr.) Gură (ca organ al vorbirii). ◊ Expr. Tine-ți (sau închide-ți, tacă-ți) fleanca! = taci! nu mai vorbi fără socoteală! [Var.: fleoáncă, fleoárcă s. f.] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FLEÁNCĂ f. fam. depr.: Tacă-ți (sau închide-ți, ține-ți) ~a! Taci! închide gura! /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FLEÁNCĂ s. v. gură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fleáncă (fleoáncă), s.f. (pop. și fam.) 1. gură; gură-rea. 2. (reg.) femeie proastă, îmbrăcată neîngrijit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
fleáncă s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink